Ne mutam in casa noua!

Naturopathya Med isi schimba locatia, in zona Nordului – Herastrau.
Noua noastra adresa este: Cladirea Saphire, intrarea Gh. Simionescu (ultima cladire pe partea dreapta), parter, ap. 4.
Se poate intra si din str. Nicolae Caramfil.

Homeopatia, doctrina medicala introdusa de C. F. Samuel Hahnemann (1755-1843), este o metoda terapeutica holistica ce se adreseaza fiecarui bolnav ca individualitate, privind omul ca un intreg. Introdusa ca stiinta doar de 200 de ani, homeopatia isi are originile in metode terapeutice folosite de medicii antici (chiar si daco-geti) si transmise de-a lungul timpului. Idealul practicii medicale, conform „Organonului", cartea de baza a homeopatiei, este „refacerea rapida, blanda si permanenta a sanatatii sau, altfel spus, indepartarea si anihilarea in intregime a bolii pe calea cea mai scurta, mai sigura si mai putin daunatoare."(Organon, par.2, pag.77)

Principiile terapiei homeopate:

Spre deosebire de medicina clasica ce foloseste alopatia (blocarea manifestarilor neplacute sau de extirpare a organelor bolnave), izopatia (vindecarea este determinata chiar de catre factorul patologic, ca in cazul vaccinarilor) si enantiopatia (folosirea unor substante contrarii: antibiotice, antitermice, antinevralgice s.a.) principiul homeopatiei -„similia similibus curentur"(ceva asemanator vindeca ceva asemanator) - consta in tratarea bolilor cu ajutorul unor substante (remedii) capabile sa induca la omul sanatos aceleasi simptome ca cele ale bolii, aceste substante suferind o prelucrare specifica homeopatiei.

Originea acestor remedii poate fi vegetala, minerala sau animala, organica sau anorganica. Pornind de la substanta de baza, prin dilutii si potentari succesive se ajunge la remedii ce contin cantitati infinitezimale (chiar nedetectabile prin metode chimice sau fizice uzuale folosite in farmacologie) din substanta de origine, cu efecte terapeutice mult mai profunde si mult mai puternice decat ale substantei de baza, informatia farmacologica specifica fiind transferata solventului.

O comparatie extrem de sugestiva a fost facuta de un fizician de origine chineza: inchipuiti-va un trib de aborigeni la care ajunge un grup de exploratori si care vor convietui un timp; dupa plecarea albilor e sigur ca vor ramane niste modificari in viata tribului.

Forme de prezentare

Remediile homeopate pot fi administrate sub diferite forme pastrandu-se o ora de pauza inainte si dupa administrarea remediului, pauza in care este indicata evitarea consumului de alimente,alcool sau alte lichide, spalarea dintilor sau fumatul :

§ Granule de lactoza impregnate cu substanta activa (remediul) in diferite grade de dinamizare; se administreaza la indicatia medicului, sublingual sau perlingual, fara a fi atinse cu mana sau cu lingurite metalice si se pastreaza in gura pana la dizolvarea completa fara a fi zdrobite, mestecate sau inghitite.

§ Solutii alcoolice ce contin unul sau mai multe remedii, in diverse dilutii, ce se administreaza ca atare sau in dilutii progresive (dupa indicatia medicului).

§ Comprimate ce contin, in general, mai multe remedii (complexisme) care se administreaza dupa indicatiile medicului fara a fi mestecate, zdrobite sau inghitite.

Modul de pastrare

Remediile homeopate se vor pastra in locuri ferite de lumina si umiditate, departe de mirosuri puternice (parfumuri, detergenti, medicamente etc.), cu flaconul inchis.

Remediu homeopatic sau placebo?

Dilutiile homeopate sunt atat de mari incat depasesc numarul lui Avogadro (6,023·10²³). De exemplu la repetarea de 10 ori a diluarii 1 la 10, se arunca si ultima molecula de substanta din solutie, rezultatele obtinute prin administrarea acestor dilutii foarte mari putand fi explicata prin admiterea faptului ca informatia farmacologica specifica fiecarui remediu s-a transferat asupra solventului (asa cum o melodie poate fi transferata pe suport magnetic sau electronic pentru ca mai tarziu sa o putem reasculta in forma sa initiala).

Datorita „disparitiei" oricarei urme din substanta initiala au existat de la inceput persoane care au sustinut ca este imposibil ca aceste dilutii sa aiba efecte terapeutice deoarece, conform farmacologiei clasice, cresterea efectului se obtine prin marirea dozei iar scaderea dozei duce la scaderea efectului. Astfel, multi au sustinut ideea efectului placebo (efect ce nu poate fi luat in considerare la animale unde s-a constatat, de asemenea, efectul terapeutic al remediului homeopatic).

In sprijinul conceptului de homeopatie a venit fizica cuantica in care s-a constatat ca atunci cand se trece dintr-un registru de marimi in altul nu se mai respecta principiile si legile din fizica newtoniana, ci se aplica teoria cuantelor a lui Planck (unde energia nu e subdivizata la infinit ci exista sub forma de cantitati mici denumite cuante- Quanten, din latina, insemnand cat mai multe). De asemenea din domeniul matematicii, teoria haosului (in care fenomenele nu decurg liniar) si fractalii (model matematic ce permite descrierea fenomenelor sau obiectelor neregulate cu structura periodica, folosit si la studierea codurilor genetice) ajuta la explicarea evolutiei unor fenomene in care intervin factori diferiti si a caror explicatie nu se gaseste folosind metodele stiintifice clasice. Asfel stiintele complexe ne ajuta sa intelegem fenomene nerecunoscute de oamenii de stiinta dar folosite cu succes de vindecatorii din vechime.

Tratam omul si nu boala:

Pornind de la ceea ce spunea Hipocrate, ca medicul trebuie sa vindece nu numai trupul ci si sufletul persoanei bolnave, Hahnemann arata in Organon ca un medic adevarat trebuie sa aplice o metoda terapeutica adecvata celor trei niveluri ale existentei umane: fizic-emotional-mental.

Din momentul nasterii omul traieste intr-o continua interactiune cu mediul fiind obligat sa mentina un echilibru dinamic atat cu acesta cat si in sistemul fizic-emotional-mental personal. In momentul in care apare un factor patologic, organismul va pune in functiune sistemele de aparare incercand sa limiteze manifestarile patologice la nivelurile cele mai periferice si considerate mai putin importante in economia organismului in acel moment. Aceasta forta de aparare a organismului denumita de homeopati „forta vitala" este un camp electrodinamic al corpului, cu o anumita frecventa a vibratiei, care controleaza toate aspectele vietii organismului, „creeaza ordine in corp si il adapteaza la influentele mediului", asa cum spunea James Tyler Kent. Conform fizicii cuantice forta vitala se supune principiilor rezonantei, armoniei, reintaririi si interferentei la fel cu orice camp dinamic. In cazul expunerii la un stimul (fizic, emotional sau mental, benefic sau morbid) forta vitala declanseaza mecanismele de aparare doar in cazul in care frecventa fortei stimulului este corespunzatoare cu cea a organismului si depaseste o anumita „amplitudine prag" (strict individuala) rezultand o modificare a frecventei de vibratie, deci o schimbare a nivelului susceptibilitatii organismului. Acest fapt va „proteja" organismul de atacul unor stimuli asemanatori celui care a produs modificarea frecventei de vibratie dar il va face vulnerabil la atacul unor stimuli cu frecventa de vibratie corespunzatoare noii frecvente a organismului. Adica o infectie virala nu va permite asocierea unei infectii cu virusuri asemanatoare dar va permite o suprainfectie cu fungi sau bacterii, fapt ce nu este de dorit. Pentru readucerea organismului la starea lui de echilibru, adica la frecventa de vibratie innascuta, este necesara interventia unei terapii.

Un tratament simptomatic (antitermic, antialgic, antiinflamator s.a.) va impiedica manifestarea simptomelor la nivelul dictat de forta vitala si va impinge manifestarile la nivele mai profunde „atacand" organe mai importante sau manifestandu-se la nivel emotional (cu aparitia de fobii sau depresii) sau mental (tulburari de memorie, concentrare sau constienta).